وَلَقَدۡ

هَمَّتۡ

بِهِۦۖ

وَهَمَّ

بِهَا

لَوۡلَآ

أَن

رَّءَا

بُرۡهَٰنَ

رَبِّهِۦۚ

كَذَٰلِكَ

لِنَصۡرِفَ

عَنۡهُ

ٱلسُّوٓءَ

وَٱلۡفَحۡشَآءَۚ

إِنَّهُۥ

مِنۡ

عِبَادِنَا

ٱلۡمُخۡلَصِينَ

٢٤

Avea ea poftă de el şi ar fi avut şi el poftă de ea, de n‑ar fi văzut semnul Domnului său¹. Astfel [am făcut Noi], ca să îndepărtăm răul şi fapta ruşinoasă de el, căci el era unul dintre robii Noştri aleşi².