فَسَقَىٰ

لَهُمَا

ثُمَّ

تَوَلَّىٰٓ

إِلَى

ٱلظِّلِّ

فَقَالَ

رَبِّ

إِنِّي

لِمَآ

أَنزَلۡتَ

إِلَيَّ

مِنۡ

خَيۡرٖ

فَقِيرٞ

٢٤

Şi a adăpat pentru ele¹, apoi s‑a întors la umbră şi a zis: „Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!”