وَلَمَّا

وَرَدَ

مَآءَ

مَدۡيَنَ

وَجَدَ

عَلَيۡهِ

أُمَّةٗ

مِّنَ

ٱلنَّاسِ

يَسۡقُونَ

وَوَجَدَ

مِن

دُونِهِمُ

ٱمۡرَأَتَيۡنِ

تَذُودَانِۖ

قَالَ

مَا

خَطۡبُكُمَاۖ

قَالَتَا

لَا

نَسۡقِي

حَتَّىٰ

يُصۡدِرَ

ٱلرِّعَآءُۖ

وَأَبُونَا

شَيۡخٞ

كَبِيرٞ

٢٣

Și când a ajuns la [fântâna de] apa de la Madyan, a găsit acolo o mulțime de oameni care adăpau [turmele]. Și în afară de ei, a găsit el și două femei care-și țineau departe [turma lor]. Și le-a întrebat el: „Care este necazul vostru?” Ele au răspuns: „Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!