فَأَصۡبَحَ

فِي

ٱلۡمَدِينَةِ

خَآئِفٗا

يَتَرَقَّبُ

فَإِذَا

ٱلَّذِي

ٱسۡتَنصَرَهُۥ

بِٱلۡأَمۡسِ

يَسۡتَصۡرِخُهُۥۚ

قَالَ

لَهُۥ

مُوسَىٰٓ

إِنَّكَ

لَغَوِيّٞ

مُّبِينٞ

١٨

În dimineaţa următoare, pândea el prin cetate speriat¹. Şi iată‑l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându‑l [din nou] în ajutor². Însă Moise i‑a zis: „Fără îndoială, tu eşti în rătăcire deplină!”