لَّقَدۡ

أَضَلَّنِي

عَنِ

ٱلذِّكۡرِ

بَعۡدَ

إِذۡ

جَآءَنِيۗ

وَكَانَ

ٱلشَّيۡطَٰنُ

لِلۡإِنسَٰنِ

خَذُولٗا

٢٩

El m-a dus pe mine în rătăcire de la îndemnare¹ după ce ea a venit la mine. Șeitan este hain cu omul, [după ce l-a ispitit].”²