وَمِنْهُمْ

مَّنْ

یَّسْتَمِعُ

اِلَیْكَ ۚ

وَجَعَلْنَا

عَلٰی

قُلُوْبِهِمْ

اَكِنَّةً

اَنْ

یَّفْقَهُوْهُ

وَفِیْۤ

اٰذَانِهِمْ

وَقْرًا ؕ

وَاِنْ

یَّرَوْا

كُلَّ

اٰیَةٍ

لَّا

یُؤْمِنُوْا

بِهَا ؕ

حَتّٰۤی

اِذَا

جَآءُوْكَ

یُجَادِلُوْنَكَ

یَقُوْلُ

الَّذِیْنَ

كَفَرُوْۤا

اِنْ

هٰذَاۤ

اِلَّاۤ

اَسَاطِیْرُ

الْاَوَّلِیْنَ

۟

Printre ei sunt unii care ascultă la tine¹, însă Noi am pus acoperăminte peste inimile lor, pentru ca ei să nu-l priceapă, și surzenie în urechile lor. Chiar dacă ei văd fiecare semn, ei tot nu cred în el. Chiar dacă vin la tine ca să discute cu tine, cei necredincioși spun: „Acestea nu sunt decât povești ale celor de demult!”.