وَقَالَ

لِلَّذِي

ظَنَّ

أَنَّهُۥ

نَاجٖ

مِّنۡهُمَا

ٱذۡكُرۡنِي

عِندَ

رَبِّكَ

فَأَنسَىٰهُ

ٱلشَّيۡطَٰنُ

ذِكۡرَ

رَبِّهِۦ

فَلَبِثَ

فِي

ٱلسِّجۡنِ

بِضۡعَ

سِنِينَ

٤٢

Și el a spus apoi celui dintre ei despre care știa că va fi eliberat: „Pomenește și de mine stăpânului tău.” Dar Șeitan l-a făcut să uite să-i amintească stăpânului său și el [Iosif] a rămas în temniță câțiva ani.