فَلَا

وَرَبِّكَ

لَا

یُؤْمِنُوْنَ

حَتّٰی

یُحَكِّمُوْكَ

فِیْمَا

شَجَرَ

بَیْنَهُمْ

ثُمَّ

لَا

یَجِدُوْا

فِیْۤ

اَنْفُسِهِمْ

حَرَجًا

مِّمَّا

قَضَیْتَ

وَیُسَلِّمُوْا

تَسْلِیْمًا

۟

Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu adevărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei şi nu vor mai afla în sufletele lor temere faţă de ceea ce tu ai hotărât şi nu se vor supune cu desăvârşită supunere [hotărârii tale].