وَقَالَتِ

امْرَاَتُ

فِرْعَوْنَ

قُرَّتُ

عَیْنٍ

لِّیْ

وَلَكَ ؕ

لَا

تَقْتُلُوْهُ ۖۗ

عَسٰۤی

اَنْ

یَّنْفَعَنَاۤ

اَوْ

نَتَّخِذَهٗ

وَلَدًا

وَّهُمْ

لَا

یَشْعُرُوْنَ

۟

Și soția lui Faraon a spus: „[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine și pentru tine! Nu-l ucideți! S-ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu!” Însă ei nu presimțeau¹!