وَقَالَتِ

امْرَاَتُ

فِرْعَوْنَ

قُرَّتُ

عَیْنٍ

لِّیْ

وَلَكَ ؕ

لَا

تَقْتُلُوْهُ ۖۗ

عَسٰۤی

اَنْ

یَّنْفَعَنَاۤ

اَوْ

نَتَّخِذَهٗ

وَلَدًا

وَّهُمْ

لَا

یَشْعُرُوْنَ

۟

Şi a zis soţia lui Faraon¹: „[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine şi pentru tine! Nu‑l ucideţi! S‑ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu! Însă ei nu presimţeau²!