قَالَ

اِنِّیْۤ

اُرِیْدُ

اَنْ

اُنْكِحَكَ

اِحْدَی

ابْنَتَیَّ

هٰتَیْنِ

عَلٰۤی

اَنْ

تَاْجُرَنِیْ

ثَمٰنِیَ

حِجَجٍ ۚ

فَاِنْ

اَتْمَمْتَ

عَشْرًا

فَمِنْ

عِنْدِكَ ۚ

وَمَاۤ

اُرِیْدُ

اَنْ

اَشُقَّ

عَلَیْكَ ؕ

سَتَجِدُنِیْۤ

اِنْ

شَآءَ

اللّٰهُ

مِنَ

الصّٰلِحِیْنَ

۟

I‑a zis lui: „Eu voiesc să‑ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine,¹ căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine – dacă va voi Allah – printre făcătorii de bine²”.