وَءَاتِ

ذَا

ٱلۡقُرۡبَىٰ

حَقَّهُۥ

وَٱلۡمِسۡكِينَ

وَٱبۡنَ

ٱلسَّبِيلِ

وَلَا

تُبَذِّرۡ

تَبۡذِيرًا

٢٦

„Și dă-i celui care ți-e rudă ceea ce i se cuvine, ca și nevoiașului și călătorului de pe drum [aflat la nevoie], însă nu risipi peste măsură,