أَنِ

ٱقۡذِفِيهِ

فِي

ٱلتَّابُوتِ

فَٱقۡذِفِيهِ

فِي

ٱلۡيَمِّ

فَلۡيُلۡقِهِ

ٱلۡيَمُّ

بِٱلسَّاحِلِ

يَأۡخُذۡهُ

عَدُوّٞ

لِّي

وَعَدُوّٞ

لَّهُۥۚ

وَأَلۡقَيۡتُ

عَلَيۡكَ

مَحَبَّةٗ

مِّنِّي

وَلِتُصۡنَعَ

عَلَىٰ

عَيۡنِيٓ

٣٩

„Aşează‑l pe el într‑un sicriaş şi aruncă‑l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului să‑l arunce la mal, de unde îl va lua un duşman al Meu şi duşman al lui!” Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea [şi să fi iubit şi de ceilalţi], pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei.¹