اَلَمْ

یَاْتِكُمْ

نَبَؤُا

الَّذِیْنَ

مِنْ

قَبْلِكُمْ

قَوْمِ

نُوْحٍ

وَّعَادٍ

وَّثَمُوْدَ ۛؕ۬

وَالَّذِیْنَ

مِنْ

بَعْدِهِمْ ۛؕ

لَا

یَعْلَمُهُمْ

اِلَّا

اللّٰهُ ؕ

جَآءَتْهُمْ

رُسُلُهُمْ

بِالْبَیِّنٰتِ

فَرَدُّوْۤا

اَیْدِیَهُمْ

فِیْۤ

اَفْوَاهِهِمْ

وَقَالُوْۤا

اِنَّا

كَفَرْنَا

بِمَاۤ

اُرْسِلْتُمْ

بِهٖ

وَاِنَّا

لَفِیْ

شَكٍّ

مِّمَّا

تَدْعُوْنَنَاۤ

اِلَیْهِ

مُرِیْبٍ

۟

Nu v-a venit vouă vestea despre cei de dinaintea voastră: poporul lui Noe și poporul ’Ad și poporul Thamud și cei de după ei și pe care numai Allah îi știe? Trimișii lor au venit la ei cu semne limpezi, însă ei și-au dus mâinile la gură¹ și au spus: „Cu adevărat noi nu credem [în mesajul] cu care ați fost trimiși și suntem într-o îndoială tulburătoare în privința aceleia la care ne chemați”.