ذَٰلِكُم

بِأَنَّهُۥٓ

إِذَا

دُعِيَ

ٱللَّهُ

وَحۡدَهُۥ

كَفَرۡتُمۡ

وَإِن

يُشۡرَكۡ

بِهِۦ

تُؤۡمِنُواْۚ

فَٱلۡحُكۡمُ

لِلَّهِ

ٱلۡعَلِيِّ

ٱلۡكَبِيرِ

١٢

Aceasta¹ este pentru voi, pentru că atunci când a fost invocat numai Allah Singur, voi nu aţi crezut, în timp ce, atunci când I s‑au făcut Lui asociaţi, atunci aţi crezut voi². Însă judecata este la Allah Cel Înalt [şi] Mare [Al‑’Aliyy, Al‑Kabir].