وَاِذَا

جَآءَهُمْ

اَمْرٌ

مِّنَ

الْاَمْنِ

اَوِ

الْخَوْفِ

اَذَاعُوْا

بِهٖ ؕ

وَلَوْ

رَدُّوْهُ

اِلَی

الرَّسُوْلِ

وَاِلٰۤی

اُولِی

الْاَمْرِ

مِنْهُمْ

لَعَلِمَهُ

الَّذِیْنَ

یَسْتَنْۢبِطُوْنَهٗ

مِنْهُمْ ؕ

وَلَوْلَا

فَضْلُ

اللّٰهِ

عَلَیْكُمْ

وَرَحْمَتُهٗ

لَاتَّبَعْتُمُ

الشَّیْطٰنَ

اِلَّا

قَلِیْلًا

۟

Când vine la ei ceva [o știre vestind] despre liniște sau spaimă, ei o răspândesc de îndată. Dar dacă ei ar fi împărtășit-o Trimisului sau conducătorilor lor, atunci cei care caută să fie lămuriți, ar fi aflat [adevărul]. Iar dacă nu ar fi fost Harul lui Allah și Îndurarea Lui asupra voastră, l-ați fi urmat pe Șeitan, cu excepția a puțini [dintre voi].