وَإِذَا

جَآءَهُمۡ

أَمۡرٞ

مِّنَ

ٱلۡأَمۡنِ

أَوِ

ٱلۡخَوۡفِ

أَذَاعُواْ

بِهِۦۖ

وَلَوۡ

رَدُّوهُ

إِلَى

ٱلرَّسُولِ

وَإِلَىٰٓ

أُوْلِي

ٱلۡأَمۡرِ

مِنۡهُمۡ

لَعَلِمَهُ

ٱلَّذِينَ

يَسۡتَنۢبِطُونَهُۥ

مِنۡهُمۡۗ

وَلَوۡلَا

فَضۡلُ

ٱللَّهِ

عَلَيۡكُمۡ

وَرَحۡمَتُهُۥ

لَٱتَّبَعۡتُمُ

ٱلشَّيۡطَٰنَ

إِلَّا

قَلِيلٗا

٨٣

Când vine la ei o ştire de linişte sau de spaimă, ei o răspândesc de îndată. Dacă însă ei ar împărtăşi‑o Trimisului sau cârmuitorilor lor, aceia dintre ei, care caută să fie dumiriţi, ar afla [adevărul]. Iar de n‑ar fi harul lui Allah asupra voastră şi îndurarea Lui, l‑aţi urma pe Şeitan, afară de puţini [dintre voi].