قَالَ

لَهُۥ

صَاحِبُهُۥ

وَهُوَ

يُحَاوِرُهُۥٓ

أَكَفَرۡتَ

بِٱلَّذِي

خَلَقَكَ

مِن

تُرَابٖ

ثُمَّ

مِن

نُّطۡفَةٖ

ثُمَّ

سَوَّىٰكَ

رَجُلٗا

٣٧

Şi i‑a zis semenul său¹, stând de vorbă cu el: „Oare nu crezi tu în Acela care te‑a creat pe tine din ţărână, apoi dintr‑o picătură şi la urmă ţi‑a dat ţie chip de bărbat?²