وَإِذَا

مَسَّكُمُ

ٱلضُّرُّ

فِي

ٱلۡبَحۡرِ

ضَلَّ

مَن

تَدۡعُونَ

إِلَّآ

إِيَّاهُۖ

فَلَمَّا

نَجَّىٰكُمۡ

إِلَى

ٱلۡبَرِّ

أَعۡرَضۡتُمۡۚ

وَكَانَ

ٱلۡإِنسَٰنُ

كَفُورًا

٦٧

Şi când răul vă va ajunge pe mare, rătăcesc departe aceia pe care voi îi chemaţi, afară de El. Dar după ce El vă mântuieşte¹, aducându‑vă pe uscat, voi vă întoarceţi [de la El], căci omul este nerecunoscător²!