أُوْلَٰٓئِكَ

ٱلَّذِينَ

يَدۡعُونَ

يَبۡتَغُونَ

إِلَىٰ

رَبِّهِمُ

ٱلۡوَسِيلَةَ

أَيُّهُمۡ

أَقۡرَبُ

وَيَرۡجُونَ

رَحۡمَتَهُۥ

وَيَخَافُونَ

عَذَابَهُۥٓۚ

إِنَّ

عَذَابَ

رَبِّكَ

كَانَ

مَحۡذُورٗا

٥٧

Cei pe care îi cheamă ei¹ caută și ei mijlocul [care să-i conducă] cât mai aproape de Domnul lor, nădăjduiesc în Îndurarea Sa și se tem de Pedeapsa Lui. Și Pedeapsa Domnului tău este, cu adevărat, de temut.