وَإِذۡ

قُلۡنَا

ٱدۡخُلُواْ

هَٰذِهِ

ٱلۡقَرۡيَةَ

فَكُلُواْ

مِنۡهَا

حَيۡثُ

شِئۡتُمۡ

رَغَدٗا

وَٱدۡخُلُواْ

ٱلۡبَابَ

سُجَّدٗا

وَقُولُواْ

حِطَّةٞ

نَّغۡفِرۡ

لَكُمۡ

خَطَٰيَٰكُمۡۚ

وَسَنَزِيدُ

ٱلۡمُحۡسِنِينَ

٥٨

Şi zis‑am Noi: „Intraţi în această cetate¹ şi mâncaţi din [bunătăţile] ei oriunde veţi voi, până vă veţi sătura. Intraţi pe poartă cu smerenie, spunând: „Îndurare!”, iar Noi vom ierta păcatele voastre şi‑i vom spori pe cei care fac bine”.