وَقُلۡنَا

يَٰٓـَٔادَمُ

ٱسۡكُنۡ

أَنتَ

وَزَوۡجُكَ

ٱلۡجَنَّةَ

وَكُلَا

مِنۡهَا

رَغَدًا

حَيۡثُ

شِئۡتُمَا

وَلَا

تَقۡرَبَا

هَٰذِهِ

ٱلشَّجَرَةَ

فَتَكُونَا

مِنَ

ٱلظَّٰلِمِينَ

٣٥

Şi zis‑am Noi¹: „O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!”