إِذۡ

أَنتُم

بِٱلۡعُدۡوَةِ

ٱلدُّنۡيَا

وَهُم

بِٱلۡعُدۡوَةِ

ٱلۡقُصۡوَىٰ

وَٱلرَّكۡبُ

أَسۡفَلَ

مِنكُمۡۚ

وَلَوۡ

تَوَاعَدتُّمۡ

لَٱخۡتَلَفۡتُمۡ

فِي

ٱلۡمِيعَٰدِ

وَلَٰكِن

لِّيَقۡضِيَ

ٱللَّهُ

أَمۡرٗا

كَانَ

مَفۡعُولٗا

لِّيَهۡلِكَ

مَنۡ

هَلَكَ

عَنۢ

بَيِّنَةٖ

وَيَحۡيَىٰ

مَنۡ

حَيَّ

عَنۢ

بَيِّنَةٖۗ

وَإِنَّ

ٱللَّهَ

لَسَمِيعٌ

عَلِيمٌ

٤٢

[Aduceţi‑vă aminte!]¹ când voi eraţi pe malul apropiat, iar ei [duşmanii] pe malul îndepărtat [al văii], iar caravana se afla mai jos decât voi.² Dacă voi v‑aţi fi dat întâlnire, nu aţi fi fost atât de înţeleşi asupra timpului întâlnirii. Însă Allah a voit să împlinească un lucru ce trebuia împlinit, pentru ca să piară cei care au pierit având dovadă vădită, şi să rămână în viaţă cei care au rămas în viaţă având dovadă vădită. Şi Allah este, neîndoielnic, Cel care Aude Totul [şi] Bineştiutor [Sami’, ‘Alim].