يَٰصَٰحِبَيِ

ٱلسِّجۡنِ

أَمَّآ

أَحَدُكُمَا

فَيَسۡقِي

رَبَّهُۥ

خَمۡرٗاۖ

وَأَمَّا

ٱلۡأٓخَرُ

فَيُصۡلَبُ

فَتَأۡكُلُ

ٱلطَّيۡرُ

مِن

رَّأۡسِهِۦۚ

قُضِيَ

ٱلۡأَمۡرُ

ٱلَّذِي

فِيهِ

تَسۡتَفۡتِيَانِ

٤١

O, voi, tovarăşi ai mei de temniţă! Unul dintre voi va da stăpânului său să bea vin¹. Cât despre celălalt, el va fi răstignit, iar păsările vor mânca din capul lui². S‑a hotărât treaba asupra căreia voi îmi cereţi sfat!”