إِنَّ

ٱلَّذِينَ

يُجَٰدِلُونَ

فِيٓ

ءَايَٰتِ

ٱللَّهِ

بِغَيۡرِ

سُلۡطَٰنٍ

أَتَىٰهُمۡ

إِن

فِي

صُدُورِهِمۡ

إِلَّا

كِبۡرٞ

مَّا

هُم

بِبَٰلِغِيهِۚ

فَٱسۡتَعِذۡ

بِٱللَّهِۖ

إِنَّهُۥ

هُوَ

ٱلسَّمِيعُ

ٱلۡبَصِيرُ

٥٦

Aceia care discută despre versetele lui Allah, fără să le fi venit lor nici o dovadă¹, nu au în piepturile lor decât numai îngâmfare şi ei nu vor atinge ţelul lor. Deci caută ocrotire la Allah², căci El este Cel care Aude [şi] Cel care Vede [As‑Sami’, Al‑Basir]!