وَلَوۡ

تَرَىٰٓ

إِذِ

ٱلۡمُجۡرِمُونَ

نَاكِسُواْ

رُءُوسِهِمۡ

عِندَ

رَبِّهِمۡ

رَبَّنَآ

أَبۡصَرۡنَا

وَسَمِعۡنَا

فَٱرۡجِعۡنَا

نَعۡمَلۡ

صَٰلِحًا

إِنَّا

مُوقِنُونَ

١٢

Şi de i‑ai vedea tu pe nelegiuiţi atunci cu capetele plecate înaintea Domnului lor, zicând: „Doamne, noi am văzut şi am auzit. Lasă‑ne pe noi să ne întoarcem¹, ca să săvârşim fapte bune, căci noi credem acum cu tărie²!”