وَٱلَّذِينَ

كَفَرُوٓاْ

أَعۡمَٰلُهُمۡ

كَسَرَابِۭ

بِقِيعَةٖ

يَحۡسَبُهُ

ٱلظَّمۡـَٔانُ

مَآءً

حَتَّىٰٓ

إِذَا

جَآءَهُۥ

لَمۡ

يَجِدۡهُ

شَيۡـٔٗا

وَوَجَدَ

ٱللَّهَ

عِندَهُۥ

فَوَفَّىٰهُ

حِسَابَهُۥۗ

وَٱللَّهُ

سَرِيعُ

ٱلۡحِسَابِ

٣٩

Cât despre faptele acelora care nu cred, ele sunt ca o nălucire într‑un pustiu întins, pe care cel însetat îl ia drept apă, dar când ajunge la el, nu găseşte nimic. Însă el Îl găseşte acolo pe Allah¹, care îi va plăti întreaga lui socoteală căci Allah este grabnic la socoteală.