رِجَالٞ

لَّا

تُلۡهِيهِمۡ

تِجَٰرَةٞ

وَلَا

بَيۡعٌ

عَن

ذِكۡرِ

ٱللَّهِ

وَإِقَامِ

ٱلصَّلَوٰةِ

وَإِيتَآءِ

ٱلزَّكَوٰةِ

يَخَافُونَ

يَوۡمٗا

تَتَقَلَّبُ

فِيهِ

ٱلۡقُلُوبُ

وَٱلۡأَبۡصَٰرُ

٣٧

Bărbaţi pe care nici negoţul, nici marfa nu‑i împiedică de la pomenirea lui Allah, de la împlinirea Rugăciunii [As‑Salat] şi de la achitarea Daniei [Az‑Zakat], care se tem de o Zi când inimile şi privirile vor fi tulburate¹.