أَلَمۡ

تَرَ

إِلَى

ٱلَّذِينَ

قِيلَ

لَهُمۡ

كُفُّوٓاْ

أَيۡدِيَكُمۡ

وَأَقِيمُواْ

ٱلصَّلَوٰةَ

وَءَاتُواْ

ٱلزَّكَوٰةَ

فَلَمَّا

كُتِبَ

عَلَيۡهِمُ

ٱلۡقِتَالُ

إِذَا

فَرِيقٞ

مِّنۡهُمۡ

يَخۡشَوۡنَ

ٱلنَّاسَ

كَخَشۡيَةِ

ٱللَّهِ

أَوۡ

أَشَدَّ

خَشۡيَةٗۚ

وَقَالُواْ

رَبَّنَا

لِمَ

كَتَبۡتَ

عَلَيۡنَا

ٱلۡقِتَالَ

لَوۡلَآ

أَخَّرۡتَنَآ

إِلَىٰٓ

أَجَلٖ

قَرِيبٖۗ

قُلۡ

مَتَٰعُ

ٱلدُّنۡيَا

قَلِيلٞ

وَٱلۡأٓخِرَةُ

خَيۡرٞ

لِّمَنِ

ٱتَّقَىٰ

وَلَا

تُظۡلَمُونَ

فَتِيلًا

٧٧

Nu i‑ai văzut pe aceia cărora li s‑a zis: „Reţineţi‑vă mâinile voastre [de la luptă], pliniţi Rugăciunea [As‑Salat] şi achitaţi Dania [Az‑Zakat]!”? Apoi, când li s‑a poruncit lupta, o parte dintre ei au ajuns să se teamă de oameni, ca şi când ar fi încercat teama de Allah sau o teamă chiar mai puternică şi au zis: „Doamne, de ce ne‑ai poruncit nouă lupta? De ce nu ne‑ai mai păsuit până la un termen apropiat?” Spune: „Plăcerea acestei lumi este mică, iar Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care se tem [de Allah] şi [acolo] nu veţi fi nedreptăţiţi nici cât un firicel!”¹