16. Surah An-Nahl, Romanian Translation

El pogoară îngerii cu duh din porunca Sa asupra cui voieşte dintre robii Săi: “Preveniţi că nu este dumnezeu afară de Mine! Temeţi-vă de Mine!”

El a creat cerurile şi pământul întru Adevăr. Înălţare Lui asupra celor pe care ei i-I alătură Lui!

El a creat omul dintr-o picătură de sămânţă, însă el este un certăreţ vădit.

El v-a creat vouă dobitoacele. De la ele căpătaţi veşminte călduroase şi încă alte foloase şi de la ele vă hrăniţi.

Ele vă sunt dragi când le strângeţi seara şi când slobode le lăsaţi dimineaţa.

Ele vă cară poverile către un ţinut ce nu-l atingeţi decât cu multă trudă. Domnul vostru este Bun, Milostiv.

El v-a creat vouă caii, catârii şi măgarii pentru călărit şi podoabă. El a creat ceea ce voi nu cunoaşteţi!

Asupra lui Dumnezeu este dezvăluirea drumului, însă unii merg pe alăturea. Şi dacă ar voi, v-ar călăuzi pe toţi.

El este Cel ce vă trimite vouă din cer apa ce vă este vouă băutură şi ce face să crească ierburi ca hrană dobitoacelor voastre.

Şi vă face să răsară cu ea grâne, măslini, curmali, viţă de vie şi fructe de tot soiul. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce cugetă!

El v-a supus vouă noaptea, ziua, soarele şi luna. Şi stelele vă sunt supuse vouă la Porunca Lui. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce pricepe!

Ceea ce v-a zidit vouă pe pământ este felurit la culoare. Întru aceasta este un semn pentru un popor ce chibzuieşte.

El este Cel ce v-a supus vouă marea ca să mâncaţi din ea carne fragedă şi ca să scoateţi din ea nestemate cu care să vă împodobiţi. Tu vezi corabia străbătând-o ca voi să căutaţi harul Său. Poate veţi mulţumi!

El a aruncat pe pământ munţii ca nişte stâlpi, ca pământul să nu se clatine cu voi, şi râuri şi drumuri, poate vă veţi lăsa călăuziţi!

precum şi semne de drum. Şi după stele se poate călăuzi.

Cel ce creează este oare deopotrivă celui care nu creează? Oare nu chibzuiţi?

Dacă veţi număra binefacerile lui Dumnezeu, nu le veţi putea ţine socoteala. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

Dumnezeu cunoaşte ce tăinuiţi şi ce destăinuiţi.

Cei pe care ei îi cheamă în locul lui Dumnezeu nu creează nimic, ci ei înşişi sunt creaţi.

Ei sunt morţi, nu sunt vii, şi nici nu ştiu când vor fi sculaţi.

Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Cei care nu cred în Viaţa de Apoi — inimile lor se leapădă! —sunt îngâmfaţi.

Fără nici o îndoială, Dumnezeu cunoaşte ce tăinuiesc şi ce destăinuiesc. El nu-i iubeşte pe cei îngâmfaţi!

Când li se spune: “Ce a pogorât Domnul vostru?”, ei spun: “Poveşti de-ale celor dintâi.”

Să-şi poarte lor poverile lor întregi în Ziua Învierii şi o parte din povara celor pe care-i rătăcesc fără să ştie. Povara lor nu este oare urâtă?

Cei dinaintea lor au urzit vicleşuguri, însă Dumnezeu le-a lovit zidirea din temelie şi acoperişul s-a prăvălit peste ei. Osânda le-a venit de unde nici nu se aşteptau.

Apoi, în Ziua Învierii Dumnezeu îi va acoperi de ruşine şi le va spune: “Unde sunt cei alăturaţi Mie asupra cărora vă certaţi?” Cei cărora li s-a dat ştiinţa vor spune: “Ruşinea şi răul cadă asupra tăgăduitorilor!”

Cei pe care i-au luat îngerii pe când se nedreptăţeau pe ei înşişi, vor încerca o împăcare: “Noi nu am făcut nici un rău!” Ba nu! Dumnezeu ştie prea bine ceea ce aţi făptuit.

“Intraţi pe porţile Gheenei, unde veţi veşnici!” Cât de rea este şederea îngâmfaţilor!

Li se va spune celor care se tem: “Ce a pogorât Domnul vostru?” Ei vor spune: “Binele.” Binele este sortit celor care pe lumea aceasta au săvârşit fapte bune, însă Lăcaşul de Apoi este şi mai bun. Ce frumoasă este Casa celor temători!

Ei vor intra în Grădinile Edenului pe sub care curg râuri, şi vor avea acolo tot ce vor. Aşa îi răsplăteşte Dumnezeu pe cei temători

pe care îngerii îi iau, pe când sunt buni, şi cărora le spun: “Pace vouă! Intraţi în Rai pentru ceea ce aţi făptuit!”

Ce pot aştepta decât să vină îngerii la ei ori să vină porunca Domnului tău? Cei dinaintea lor la fel au făcut: Dumnezeu nu i-a nedreptăţit, ci ei înşişi s-au nedreptăţit.

Faptele rele pe care le-au săvârşit, îi vor lovi şi cea de care îşi băteau joc îi va împresura de peste tot.

Închinătorii la idoli vor spune: “Dacă Dumnezeu ar fi vrut, noi nu ne-am fi închinat nimănui în afara Lui — noi şi taţii noştri. Noi nu am fi oprit nimic fără de El.” Şi cei dinaintea lor la fel au făcut. Oare asupra trimişilor nu este doar înştiinţarea cea desluşită?

Noi am trimis la fiece adunare un trimis: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Feriţi-vă de Taghut!” Pe unii dintre ei Dumnezeu i-a călăuzit, iar alţii au fost sortiţi rătăcirii. Străbateţi pământul şi vedeţi cum a fost sfârşitul hulitorilor!

Chiar dacă tu ţii la călăuzirea lor, Dumnezeu nu-i călăuzeşte pe cei care duc în rătăcire. Ei nu au nici un ajutor.

Ei au jurat cu jurămintele lor cele mai grele: “Dumnezeu nu-l va mai scula pe cel care moare!.” Ba da, aceasta este o făgăduială adevărată, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu!

Pentru a li se desluşi de ce se învrăjbesc şi pentru ca cei care tăgăduiesc să ştie că sunt mincinoşi,

când vrem ceva, singurul Nostru Cuvânt pe care-l spunem este “Fii!” şi atunci este.

Celor care au pribegit pentru Dumnezeu după ce au fost nedreptăţiţi, înştiinţează-i de binele din Viaţa de Acum şi un bine şi mai mare în Viaţa de Apoi. O, dacă ar şti,