وَضَرَبَ
ٱللَّهُ
مَثَلٗا
قَرۡيَةٗ
كَانَتۡ
ءَامِنَةٗ
مُّطۡمَئِنَّةٗ
يَأۡتِيهَا
رِزۡقُهَا
رَغَدٗا
مِّن
كُلِّ
مَكَانٖ
فَكَفَرَتۡ
بِأَنۡعُمِ
ٱللَّهِ
فَأَذَٰقَهَا
ٱللَّهُ
لِبَاسَ
ٱلۡجُوعِ
وَٱلۡخَوۡفِ
بِمَا
كَانُواْ
يَصۡنَعُونَ
١١٢
Dumnezeu dă ca pildă o cetate: era tihnită şi liniştită şi belşugul îi venea din plin din toate părţile, însă a fost apoi nemulţumitoare faţă de binefacerile lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat atunci locuitorilor ei să guste deopotrivă foametea şi frica pentru ceea ce-au făcut.