فَلَمَّا

جَاوَزَا

قَالَ

لِفَتَىٰهُ

ءَاتِنَا

غَدَآءَنَا

لَقَدۡ

لَقِينَا

مِن

سَفَرِنَا

هَٰذَا

نَصَبٗا

٦٢

Şi când au trecut ei [de locul acela]¹, i‑a zis slujitorului său: „Adu‑ne mâncarea, căci ne‑a ajuns oboseala din pricina mersului nostru!”