وَلَا

جُنَاحَ

عَلَيۡكُمۡ

فِيمَا

عَرَّضۡتُم

بِهِۦ

مِنۡ

خِطۡبَةِ

ٱلنِّسَآءِ

أَوۡ

أَكۡنَنتُمۡ

فِيٓ

أَنفُسِكُمۡۚ

عَلِمَ

ٱللَّهُ

أَنَّكُمۡ

سَتَذۡكُرُونَهُنَّ

وَلَٰكِن

لَّا

تُوَاعِدُوهُنَّ

سِرًّا

إِلَّآ

أَن

تَقُولُواْ

قَوۡلٗا

مَّعۡرُوفٗاۚ

وَلَا

تَعۡزِمُواْ

عُقۡدَةَ

ٱلنِّكَاحِ

حَتَّىٰ

يَبۡلُغَ

ٱلۡكِتَٰبُ

أَجَلَهُۥۚ

وَٱعۡلَمُوٓاْ

أَنَّ

ٱللَّهَ

يَعۡلَمُ

مَا

فِيٓ

أَنفُسِكُمۡ

فَٱحۡذَرُوهُۚ

وَٱعۡلَمُوٓاْ

أَنَّ

ٱللَّهَ

غَفُورٌ

حَلِيمٞ

٢٣٥

Asemenea, nu păcătuiţi, dacă [în timpul acesta] le daţi de înţeles femeilor că le cereţi în căsătorie sau doar nutriţi acest gând în sufletele voastre. Allah ştie doar că voi vă gândiţi la ele, dar nu le faceţi promisiuni într‑ascuns¹, în afară de a le spune vorbe cuviincioase². Şi nu mărturisi intenţia căsătoriei mai înainte de trecerea timpului orânduit! Să ştiţi că Allah cunoaşte ce se află în sufletele voastre şi fiţi prevăzători faţă de El, dar să ştiţi că Allah este Iertător [şi] Blând [Ghafur, Halim]