وَلَوْ

شِئْنَا

لَرَفَعْنٰهُ

بِهَا

وَلٰكِنَّهٗۤ

اَخْلَدَ

اِلَی

الْاَرْضِ

وَاتَّبَعَ

هَوٰىهُ ۚ

فَمَثَلُهٗ

كَمَثَلِ

الْكَلْبِ ۚ

اِنْ

تَحْمِلْ

عَلَیْهِ

یَلْهَثْ

اَوْ

تَتْرُكْهُ

یَلْهَثْ ؕ

ذٰلِكَ

مَثَلُ

الْقَوْمِ

الَّذِیْنَ

كَذَّبُوْا

بِاٰیٰتِنَا ۚ

فَاقْصُصِ

الْقَصَصَ

لَعَلَّهُمْ

یَتَفَكَّرُوْنَ

۟

Dacă Noi am fi Voit, l-am fi ridicat prin ele¹, însă el a înclinat spre pământ² și a urmat poftei sale. Pilda lui este asemenea pildei câinelui: dacă-l alungi, el scoate limba gâfâind; dacă-l lași în pace, tot scoate limba gâfâind. Aceasta este pilda acelora care neagă Semnele Noastre³. Istorisește-le, poveștile; poate că ei vor cugeta!