وَاخْتَارَ

مُوْسٰی

قَوْمَهٗ

سَبْعِیْنَ

رَجُلًا

لِّمِیْقَاتِنَا ۚ

فَلَمَّاۤ

اَخَذَتْهُمُ

الرَّجْفَةُ

قَالَ

رَبِّ

لَوْ

شِئْتَ

اَهْلَكْتَهُمْ

مِّنْ

قَبْلُ

وَاِیَّایَ ؕ

اَتُهْلِكُنَا

بِمَا

فَعَلَ

السُّفَهَآءُ

مِنَّا ۚ

اِنْ

هِیَ

اِلَّا

فِتْنَتُكَ ؕ

تُضِلُّ

بِهَا

مَنْ

تَشَآءُ

وَتَهْدِیْ

مَنْ

تَشَآءُ ؕ

اَنْتَ

وَلِیُّنَا

فَاغْفِرْ

لَنَا

وَارْحَمْنَا

وَاَنْتَ

خَیْرُ

الْغٰفِرِیْنَ

۟

Şi a ales Moise şaptezeci de bărbaţi din neamul său pentru timpul întâlnirii cu Noi. Şi când i‑a lovit cutremurul [de pământ], a zis el: „Doamne, dacă Tu ai fi voit, i‑ai fi putut pierde mai dinainte, ca şi pe mine. Oare vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârşit cei nelegiuiţi dintre noi¹? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care‑i duci în rătăcire pe cei care Tu voieşti şi îi călăuzeşti pe cei care Tu voieşti. Tu eşti Ocrotitorul nostru. Deci iartă‑ne nouă şi îndură‑Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun dintre iertători!