قُلْ

اَنَدْعُوْا

مِنْ

دُوْنِ

اللّٰهِ

مَا

لَا

یَنْفَعُنَا

وَلَا

یَضُرُّنَا

وَنُرَدُّ

عَلٰۤی

اَعْقَابِنَا

بَعْدَ

اِذْ

هَدٰىنَا

اللّٰهُ

كَالَّذِی

اسْتَهْوَتْهُ

الشَّیٰطِیْنُ

فِی

الْاَرْضِ

حَیْرَانَ ۪

لَهٗۤ

اَصْحٰبٌ

یَّدْعُوْنَهٗۤ

اِلَی

الْهُدَی

ائْتِنَا ؕ

قُلْ

اِنَّ

هُدَی

اللّٰهِ

هُوَ

الْهُدٰی ؕ

وَاُمِرْنَا

لِنُسْلِمَ

لِرَبِّ

الْعٰلَمِیْنَ

۟ۙ

Spune: „Voiți să invocăm noi în locul lui Allah ceva care nici nu ne folosește, nici nu ne strică și să ne întoarcem pe călcâiele noastre după ce Allah ne-a călăuzit? [Atunci noi am fi] asemenea aceluia pe care șeitanii l-au ademenit și rătăcește pe pământ, confuz, cu toate că el are prieteni care-l cheamă la drumul cel drept, [spunându-i]: „Vino la noi!”¹ Spune: „Cu adevărat, călăuzirea lui Allah este [singura] Călăuzire! Și ni s-a poruncit să ne supunem Stăpânului lumilor!