وَأَقۡسَمُواْ

بِٱللَّهِ

جَهۡدَ

أَيۡمَٰنِهِمۡ

لَئِن

جَآءَتۡهُمۡ

ءَايَةٞ

لَّيُؤۡمِنُنَّ

بِهَاۚ

قُلۡ

إِنَّمَا

ٱلۡأٓيَٰتُ

عِندَ

ٱللَّهِۖ

وَمَا

يُشۡعِرُكُمۡ

أَنَّهَآ

إِذَا

جَآءَتۡ

لَا

يُؤۡمِنُونَ

١٠٩

Ei jură pe Allah cu toată puterea jurămintelor lor că, dacă le va veni vreo minune¹, ei vor crede în ea [fără şovăire]. Spune: „Doară minunile se află numai la Allah!²”, însă ce vă face să gândiţi că ei vor crede, când va veni la ei [vreo minune]?