وَٱلَّذِي

قَالَ

لِوَٰلِدَيۡهِ

أُفّٖ

لَّكُمَآ

أَتَعِدَانِنِيٓ

أَنۡ

أُخۡرَجَ

وَقَدۡ

خَلَتِ

ٱلۡقُرُونُ

مِن

قَبۡلِي

وَهُمَا

يَسۡتَغِيثَانِ

ٱللَّهَ

وَيۡلَكَ

ءَامِنۡ

إِنَّ

وَعۡدَ

ٱللَّهِ

حَقّٞ

فَيَقُولُ

مَا

هَٰذَآ

إِلَّآ

أَسَٰطِيرُ

ٱلۡأَوَّلِينَ

١٧

Dar [este şi] acela care zice către părinţii săi: „Uff şi voi! Îmi făgăduiţi că voi fi scos [din mormânt la viaţă], după ce au trecut [atâtea] neamuri înainte de mine!” Iar ei¹ cer ajutor de la Allah, [zicând]: „Vai ţie! Fii cu credinţă! Făgăduinţa lui Allah este adevărată!”² Dar el răspunde: „Acestea nu sunt decât poveşti ale celor de demult!”