وَاتْلُ

عَلَیْهِمْ

نَبَاَ

نُوْحٍ ۘ

اِذْ

قَالَ

لِقَوْمِهٖ

یٰقَوْمِ

اِنْ

كَانَ

كَبُرَ

عَلَیْكُمْ

مَّقَامِیْ

وَتَذْكِیْرِیْ

بِاٰیٰتِ

اللّٰهِ

فَعَلَی

اللّٰهِ

تَوَكَّلْتُ

فَاَجْمِعُوْۤا

اَمْرَكُمْ

وَشُرَكَآءَكُمْ

ثُمَّ

لَا

یَكُنْ

اَمْرُكُمْ

عَلَیْكُمْ

غُمَّةً

ثُمَّ

اقْضُوْۤا

اِلَیَّ

وَلَا

تُنْظِرُوْنِ

۟

Istoriseşte‑le lor povestea lui Noe, când el a zis neamului său: „O, neam al meu! Dacă vă este prea grea şederea mea [printre voi] şi pomenirea de către mine a semnelor lui Allah, atunci să ştiţi că eu în Allah mă încred! Înţelegeţi‑vă, aşadar, cu asociaţii voştri¹ şi nu ascundeţi planurile voastre! Apoi luaţi hotărârea în privinţa mea², fără să‑mi mai daţi vreun răgaz!