قُل

لَّآ

أَمۡلِكُ

لِنَفۡسِي

ضَرّٗا

وَلَا

نَفۡعًا

إِلَّا

مَا

شَآءَ

ٱللَّهُۗ

لِكُلِّ

أُمَّةٍ

أَجَلٌۚ

إِذَا

جَآءَ

أَجَلُهُمۡ

فَلَا

يَسۡتَـٔۡخِرُونَ

سَاعَةٗ

وَلَا

يَسۡتَقۡدِمُونَ

٤٩

Spune: “Eu nu stăpânesc, pentru mine, vreo pagubă sau vreun bine, în afară de ceea ce Dumnezeu voieşte. Fiece adunare are un soroc. Când le vine sorocul, ei nu pot nici să-l întârzie şi nici să-l grăbească cu vreun ceas.”