Pilda vieții lumești este, cu adevarat, asemenea ploii pe care Noi o pogorâm din Cer, pe care plantele pământului o absorb – [și] din care mănâncă oamenii și vitele - până când pământul își ia podoaba sa și se împodobește. Dar când sălășluitorii săi cred că ei sunt stăpâni peste el, iată că peste el vine Porunca Noastră, în timpul nopții sau în timpul zilei, și îl prefacem în miriște1, ca și cum în ajun n-ar fi fost plin de bogăție. Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam care cugetă.