وَإِذَا

مَسَّ

ٱلۡإِنسَٰنَ

ٱلضُّرُّ

دَعَانَا

لِجَنۢبِهِۦٓ

أَوۡ

قَاعِدًا

أَوۡ

قَآئِمٗا

فَلَمَّا

كَشَفۡنَا

عَنۡهُ

ضُرَّهُۥ

مَرَّ

كَأَن

لَّمۡ

يَدۡعُنَآ

إِلَىٰ

ضُرّٖ

مَّسَّهُۥۚ

كَذَٰلِكَ

زُيِّنَ

لِلۡمُسۡرِفِينَ

مَا

كَانُواْ

يَعۡمَلُونَ

١٢

Iar atunci când îl lovește pe om o nenorocire, el Ne cheamă pe Noi, de este el culcat pe o parte, așezat jos sau în picioare. Dar după ce l-am scăpat de nenorocire, el merge mai departe, ca și cum nici nu Ne-ar fi chemat pentru nenorocirea care l-a lovit. Așa le sunt împodobite [faptele] celor nelegiuiți, pe care ei le-au săvârșit.