وَلَا

تَنْفَعُ

الشَّفَاعَةُ

عِنْدَهٗۤ

اِلَّا

لِمَنْ

اَذِنَ

لَهٗ ؕ

حَتّٰۤی

اِذَا

فُزِّعَ

عَنْ

قُلُوْبِهِمْ

قَالُوْا

مَاذَا ۙ

قَالَ

رَبُّكُمْ ؕ

قَالُوا

الْحَقَّ ۚ

وَهُوَ

الْعَلِیُّ

الْكَبِیْرُ

۟

Și nu este de niciun folos mijlocirea la El, în afară de cei cărora El le îngăduie, [ei așteaptă ] până când frica este îndepărtată din inimile lor¹, atunci ei spun: „Ce a spus Stăpânul vostru?” Și ei răspund: „Adevărul! El este Al-'Aliyy [Cel mai Înalt] [și] Al-Khabir [Cel Mare]”.