وَوَصَّيۡنَا

ٱلۡإِنسَٰنَ

بِوَٰلِدَيۡهِ

حَمَلَتۡهُ

أُمُّهُۥ

وَهۡنًا

عَلَىٰ

وَهۡنٖ

وَفِصَٰلُهُۥ

فِي

عَامَيۡنِ

أَنِ

ٱشۡكُرۡ

لِي

وَلِوَٰلِدَيۡكَ

إِلَيَّ

ٱلۡمَصِيرُ

١٤

Noi l‑am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l‑a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: „Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!