وَلَقَدۡ

ءَاتَيۡنَا

لُقۡمَٰنَ

ٱلۡحِكۡمَةَ

أَنِ

ٱشۡكُرۡ

لِلَّهِۚ

وَمَن

يَشۡكُرۡ

فَإِنَّمَا

يَشۡكُرُ

لِنَفۡسِهِۦۖ

وَمَن

كَفَرَ

فَإِنَّ

ٱللَّهَ

غَنِيٌّ

حَمِيدٞ

١٢

Noi i‑am dat lui Luqman înţelepciunea, [zicând]: „Adu‑I mulţumiri lui Allah¹, căci cel care aduce mulţumire nu aduce mulţumire decât pentru sine², pe când cel care este nemulţumitor [să ştie că] Allah cu adevărat nu are nevoie de nimic³ şi El este Vrednic de Laudă [Hamid].