وَهِيَ

تَجۡرِي

بِهِمۡ

فِي

مَوۡجٖ

كَٱلۡجِبَالِ

وَنَادَىٰ

نُوحٌ

ٱبۡنَهُۥ

وَكَانَ

فِي

مَعۡزِلٖ

يَٰبُنَيَّ

ٱرۡكَب

مَّعَنَا

وَلَا

تَكُن

مَّعَ

ٱلۡكَٰفِرِينَ

٤٢

Şi când a purces cu ei printre valuri ca munţii, l‑a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte: „O, fiul meu! Urcă împreună cu noi¹, nu fi laolaltă cu necredincioşii!”