قَالَ

يَٰقَوۡمِ

أَرَءَيۡتُمۡ

إِن

كُنتُ

عَلَىٰ

بَيِّنَةٖ

مِّن

رَّبِّي

وَءَاتَىٰنِي

رَحۡمَةٗ

مِّنۡ

عِندِهِۦ

فَعُمِّيَتۡ

عَلَيۡكُمۡ

أَنُلۡزِمُكُمُوهَا

وَأَنتُمۡ

لَهَا

كَٰرِهُونَ

٢٨

A zis el: „O, neam al meu! Ce credeţi voi?¹ Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi‑a dat îndurare de la El, dar ochilor voştri ea le scapă, oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi?