فَإِن

تَوَلَّوۡاْ

فَقُلۡ

حَسۡبِيَ

ٱللَّهُ

لَآ

إِلَٰهَ

إِلَّا

هُوَۖ

عَلَيۡهِ

تَوَكَّلۡتُۖ

وَهُوَ

رَبُّ

ٱلۡعَرۡشِ

ٱلۡعَظِيمِ

١٢٩

Iar dacă ei se leapădă¹, [atunci] spune: „Allah îmi este mie de ajuns! Nu există altă divinitate în afară de El! În El mă încred, căci El este Stăpânul Tronului cel mare!²”