وَعَلَى

ٱلثَّلَٰثَةِ

ٱلَّذِينَ

خُلِّفُواْ

حَتَّىٰٓ

إِذَا

ضَاقَتۡ

عَلَيۡهِمُ

ٱلۡأَرۡضُ

بِمَا

رَحُبَتۡ

وَضَاقَتۡ

عَلَيۡهِمۡ

أَنفُسُهُمۡ

وَظَنُّوٓاْ

أَن

لَّا

مَلۡجَأَ

مِنَ

ٱللَّهِ

إِلَّآ

إِلَيۡهِ

ثُمَّ

تَابَ

عَلَيۡهِمۡ

لِيَتُوبُوٓاْۚ

إِنَّ

ٱللَّهَ

هُوَ

ٱلتَّوَّابُ

ٱلرَّحِيمُ

١١٨

El s-a întors către cei trei bărbaţi lăsaţi în urmă cărora, oricât de întins era, pământul li se părea îngust, iar ei se simţeau la strâmtoare, căci şi-au închipuit că nu este nici un adăpost împotriva lui Dumnezeu, afară de El. Apoi El s-a întors către ei, iar ei s-au întors la El. Dumnezeu este De-căinţă-primitor, Milostiv.