أَسۡكِنُوهُنَّ

مِنۡ

حَيۡثُ

سَكَنتُم

مِّن

وُجۡدِكُمۡ

وَلَا

تُضَآرُّوهُنَّ

لِتُضَيِّقُواْ

عَلَيۡهِنَّۚ

وَإِن

كُنَّ

أُوْلَٰتِ

حَمۡلٖ

فَأَنفِقُواْ

عَلَيۡهِنَّ

حَتَّىٰ

يَضَعۡنَ

حَمۡلَهُنَّۚ

فَإِنۡ

أَرۡضَعۡنَ

لَكُمۡ

فَـَٔاتُوهُنَّ

أُجُورَهُنَّ

وَأۡتَمِرُواْ

بَيۡنَكُم

بِمَعۡرُوفٖۖ

وَإِن

تَعَاسَرۡتُمۡ

فَسَتُرۡضِعُ

لَهُۥٓ

أُخۡرَىٰ

٦

Lăsați-le să locuiască¹ acolo unde locuiți voi, după mijloacele voastre, și nu le faceți nicio daună², ca să le faceți să trăiască strâmtorate! Iar dacă ele sunt însărcinate, atunci îngrijiți-le până nasc și dacă alăptează [copiii născuți] de la voi, atunci dați-le lor simbria lor și sfătuiți-vă între voi [în această privință], așa după cum se cuvine! Iar dacă aflați voi greutăți, atunci îl va alăpta pentru el alta [din partea tatălui]³.